Bernadette Szocs are o naivitate cuceritoare. Trăiește tenisul de masă la prezentul continuu și pare conectatată prin mii de fire la tot ce se întâmplă cu fenomenul pentru care susține că și-ar da și viața. E școlită în celebra școala românească a sportului care a adus sute de medalii și face parte din clubul select al campionilor care se hrănesc oră de oră cu agitația specifică antrenamentelor, meciurilor, călătoriilor, competițiilor. Până la 19 ani pare deja că a trăit câț alții în două vieți, clipește vesel când copiii prezenți în Meo Arena din Lisabona opresc interviul cerându-i un autograf și parcă amestecă amintirile într-un borcan de ciocolată. În 32 de minute, cât un meci de cinci seturi în tenisul de masă, Benie Szocs a returnat de fiecare dată surprinzător. Meciul începe.
Bernie, când ai început tenisul de masă? La șase ani și jumătate. Mergeam la concursuri ca să-l vedem pe fratele meu, Hunor, și când a câștigat o medalie, am văzut cât de fericit a fost! Atunci le-am zis părinților mei că de a doua zi vreau să mă duc și eu la tenis de masă. Aveam șase ani și jumătate și eram în Târgu Mureș. Pe urmă am trecut în Bistrița. Eram mică, abia ajungeam la masă, dar antrenorea Imola îmi spunea că am talent și după mai puțin de un an am luat locul întâi la concursul Paleta de Argint.
De unde ți-a venit totuși puterea să urmezi pas cu pas acest sport? Aveam ambiția și voiam foarte mult sportul ăsta pentru că am văzut cât de fericit a fost fratele meu și, după aproximativ șase luni de când am început, lumea îmi zicea că vede în mine o campioană mare și pentru că am ambiție și sunt serioasă în tot ceea ce fac. Ulterior, au zis că am și talent și apoi am visat să ajung unde am ajuns acum. Și sper să ajung și mai sus.
Cum ți-ai dezvoltat loviturile, ai avut părți unde a trebuit să te antrenezi mai mult, ai avut momente când nu-ți ieșea nimic? Eu am lucrat de când eram mică la toate mișcările posibile, nu am lucrat ceva special, dar cel mai mult am pus accentul pe forehand. La acest capitol am lucrat un pic mai mult, dar, în general, am lucrat pentru fiecare componentă a jocului cam la fel.
Din ce vin bucuriile unui jucător de tenis de masă? Bucuriile tale… Din munca pe care am depus-o, pentru și-a arătat rezultatele. Că sunt de 11 ori campioană europeană, de trei ori medaliată la Mondiale, am două locuri 5 la JO de tineret și la mondialele de cadeți am devenit și vicecampioană mondială. Mi-a plăcut faptul că toți antrenorii au avut încredere în mine din prima zi de când m-au văzut până azi și pentru că părinții mei au acceptat și au fost tot timpul lângă mine. Ei îmi plăteau concursurile, au dat tot ceea ce puteau pentru mine și pentru fratele meu și vreau să le mulțumesc pentru asta.
Ai un ritual? Vorbești cu ei înainte de meciuri? Cu ei vorbesc zilnic, de obicei când sunt la concursuri, vorbesc după fiecare meci terminat.
Practic, de la ce vârstă ești plecată de acasă? De la 8 ani am mers singură, de vineri până duminică, la Bistrița. Și de la 9 ani am stat la Bistrița. Deci de peste 10 ani. Anul trecut am stat în Germania. în Bremen, iar acum sunt în Franța, la Paris.
Simți că ai pierdut o parte a copilăriei pentru că ai stat departe de ei? Nu. Pentru că tot timpul au fost lângă mine și nu mi-e dor de copilărie sau nu aș fi vrut copilăria altora, pentru că mi-a plăcut a mea, a sportivului de performanță. Am văzut o lume întreagă, mă cunoaște o lume întreagă și am ajuns cineva, că nu mă pot plânge. Maică-mea așa mă pedepsea, când nu voiam să-mi fac temele și îi spuneam că le fac mai târziu, mă pedepsea spunându-mi că nu-mi mai dă voie să mă duc la tenis, nu-mi interzicea să mă joc afară cu copiii.
Și era eficientă pedeapsa? Da, dar când îmi spunea asta, într-o secundă, îmi rezolvam temele, pentru a-mi da voie să mă duc la antrenament. Dacă nu mă lăsau la antrenament, eu sufeream.
Acum când suferi? La un meci precum cel de vineri am suferit, când am pierdut cu Suedia pentru medalie. Pentru că trei ani la rând am luat medalie de argint, numai chinezoaice ne-au bătut. Dar într-un fel sunt fericită pentru că am bătut-o pe campioana europeană de la individual de ediția trecută, Li Fen, și sunt foarte mândră că toată lumea zicea după Europenele de seniori, că Szocs e campioană europeană la junioare, Li Fen la senioare, și voiau să vadă care ar fi fost diferența între noi. Și iată că am bătut-o. Chiar m-a bucurat foarte mult asta.
„Bernie are un potențial imens de a impresiona în tenisul de masă mondial. Școala românească demonstrează că deține capacitatea de a scoate mereu campioni. Oficiali ai altor federații m-au întrebat aici, în Lisabona, care e secretul nostru, al României. În pofida rezultatului fetelor, ele dețin toate calitățile necesare pentru a reveni pe podium la următoarele ediții”
Beatrice Romanescu, manager FRTM
Apare o supradoză de frustrare când vezi atâtea asiatice prin Europa? Când eram mai mică, spuneam aoleu, nu știu ce! Acum, că-s cu ochii mici, că-s cu ochii mari, nu îmi mai este frică pentru că așa este sportul, bine, că poate că ele au pas în fața noastră.
De ce? Ce au în plus? Ele nici nu fac școală, toată ziua sunt la antrenament. Noi, românii, mai facem și școală, de asta sunt cu un pas în fața noastră, dar asta nu înseamnă că-s mai bune ca noi, pentru că am mai bătut chinezoaice. Și am mai și pierdut, Mie, acum, nu-mi mai este frică de ele, dar când eram mai mică, ziceam mereu: Aoleu, joc cu o chinezoaică! Acum, când văd de partea cealaltă a fileului o chinezoaică, mă ambiționează și mai mult.
Nu mi-ai răspuns. Au ele ceva în plus față de europene? Sunt mai rapide ca noi, dar eu de când le știu, îmi spuneam că fetele astea s-au născut cu tenisul de masă în sânge. Dar să știi că am fost la ele, Openul Chinei, odată au fost 200 de chinezoaice! Nici nu le cunoaștem. Lupta e foarte mare acolo, dar au valoare, luptă pentru echipa națională. Cine prinde lotul, înseamnă că e jucătoare foarte bună, pentru că acolo, în China, sunt aproape 1.000 de jucătoare care se bat pentru lotul național.
„N-aș locui în Asia. În China îmi place doar la shopping”
Bernadette Szocs, jucătoare de tenis de masă
1.000 de jucători sunt legitimați în România la FRTM
„Am auzit că sunt unele jucătoare pe care le deranjează când țip. Și când știu că joc cu ele, o mai fac și intenționat. Îmi vine din interior, oricum, să mă manifest așa”
Tu, de fiecare dată când câștigi un punct important, te manifești vocal. Care e reacția adversarelor când țipi? Nu se supără? Îmi vine din interior să țip, dar am auzit că sunt unele jucătoare care spun că că le dreranjează. Și când știu că joc cu ele, mai fac și intenționat! Oricum îmi vine din interior să mă manifest așa. Pe mine mă ajută foarte mult și-mi dă curaj și tot timpul sunt motivată când strig ȘIO. E un un sunet, toată lumea zice diferit: ȘIO, CIO; ALLEZ, YOO.
Știai că sunt tricouri cu tine în holul sălii Meo Arena, la magazinul sponsorului tehnic, Tibhar? Nu, chiar n-am știut, și m-a bucurat când am auzit.
Ce preț ai pune pe tricoul cu tine? Asta nu știu.
Cinci euro costă… Da, ce să zic, când toată lumea îmi cere tricouri, eu mereu le dau. Am dat și la sponsori, am dat și unor magazine ca să le pună pe perete, în Bistrița, acolo mergeam mai mult, acolo a început să mă cunoască lumea. Și la un salon de înfrumusețare din Bistrița. Toată lumea îmi cere și eu de multe ori rămân fără. De multe ori le zic că o să le dau și când îmi vine echipamentul nou, eu am noroc că am sponsor, sponsorul meu e Tibhar și am fost anul ăsta în China pentru a promova firma. Ei zic că eu sunt fata Tibharului…
„Toți banii câștigați i-am băgat într-o casă”. Sunetul mingii, așii în tenisul de masă și antrenamentele cu băieții
Bernie, când ai început să câștigi primii bani din tenis de masă? Când am luat medalii la Europene și când am început să cuceresc medalii la campionatele naționale la senioare și junioare.
Poți să te întreții din banii câștigați sau îi investești? Cu toți banii am făcut o casă, nu am plătit eu toată casa, dar i-am dat pentru construirea ei. Eu nu mă uit după bani, aș fi putut să mă duc la un club care îmi oferea foarte mulți bani, dar nu se juca tenis acolo, nu puteam să progresez, m-am dus la un club (n.r. Lys-Lanois, Franța) care nu-mi dă prea mulți bani, pentru că în Franța îmi plătesc singură apartamentul și mâncarea, și de multe ori ies chiar în minus. Dar m-a interesat să merg undeva unde sunt antrenamente bune, unde să pot progresa și să ajung cât mai departe.
Fratele tău, Hunor, e component al naționalei României și joacă în Germania. Te antrenezi cu el? Am stat în Germania. În Bremen, am locuit cu el și mă mai antrenam și cu el.
Când o fată se antrenează la masă cu un băiat, pe cine ajută mai mult acest mod de pregătire? Pe băieți îi ajută puțin, doar unii joacă moale și fetele nu se pot compara cu băieții la capitolul forță. Pe fete le ajută foarte mult, dar trebuie să joci și cu fete pentru că dacă te obișnuiești să joci tare numai cu băieții, nu este bine.
Cam câte mingi ai spart în carieră? Foarte multe, am și călcat, mi s-au spart în timpul meciului, nu știu, foarte multe.
Țaca-țaca. Încearcă să compari cu ceva sunetul mingii de tenis de masă! Cea actuală (n.r. din plastic) sună de parcă tot timpul ar fi spartă mingea. Nu pot realiza acum o comparație, cu ce ar semăna sunetul generat de o minge care sare pe masă sau e lovită de o paletă.
Ca și în tenisul de câmp, și în tenisul de masă schimburile lungi sunt savurate de public. Câte mingi s-au jucat în cel mai lung raliu al tău? Multe, nu știu, pentru că nu am cum să le număr, dar eu prefer să termin cât mai repede, de ce să-l bag pe adversar în mână!? Prefer să închei cât mai repede, dar dacă sesizez că nu pot, construiesc punctele în așa fel încât să gestionez cât mai bine situația.
Cât de des se pot servi ași în tenisul de masă? Sau se pot servi? Se poate, am și dat, am și primit, trebui să prinzi foarte bine mingea și să o dai cât mai rapid. Trebuie să observi cum e poziționat adversarul la masă, dacă e pregătit…
Tu ești pregătită să joci tenis de masă până la vârsta de… Până când o să rezist! Dacă rezist până la 100 de ani, joc până la 100 de ani daca m-ajută Dumnezeu. E un sport al longevității tenisul de masă, sunt multe jucătoare care impresionează la vârste înaintate.
Bernie și Berni
Bernie. De ce Bernie? Cine ți-a spus așa? Numele meu, Bernadette, era foarte lung și nooo…toți mi-au zis Bernie.
Știai că mascota Campionatului European de fotbal din 1988, din Germania, se nunmea Berni? Hahahaha, nu, nu știam. Dar o s-o caut s-o văd.
Berni nu i-a purtat noroc lui Franz Beckenbauer la Euro 88 desfășurat în Germania. Desigur, vă amintiți finala: Olanda – Rusia (2-0)
„Dacă cineva mi-ar lansa o provocare legată de tenis de masă, mi-aș risca și viața”. Muzica de Paște, glumele și diamantul
Dacă ai putea să joci într-un mediu neconvențional, unde ai juca într-un demonstrativ? Am mai făcut și în Franța și în multe locuri, în săli de sport.
Pe o muzică anume ai putea să te concentrezi la un meci oficial? Pe mine nu mă deranjează muzica, dacă ar fi și un meci oficial, nu m-ar deranja muzica. Nu e vorba că nu o aud, dar nu mă deranjează.
Ce artist te-ar ajuta? Eu ascult muzică din Paște în Paște, nu prea le știu.
Să înțeleg că te uiți la filme… Nuuu, eu n-am timp de filme. Mai stau doar pe internet, mă mai uit pe google, mai citesc ziare de pe telefon, mai distribui unele lucruri, mai citesc bancuri, mă mai uit pe youtube…
Ești o adolescentă care dă de multe ori dovadă de maturitate. Cum te-a modelat sportul până la 19 ani? Sportul m-a dus numai spre bine, fizic și psihic, sunt foarte mândră că nu am ales ceva greșit, sunt mândră pentru că am ales ceva ce iubesc din tot sufletul și n-aș lăsa pentru nimic în lume. Dacă cineva mi-ar lansa o provocare legată de tenisul de masă, mi-aș risca și viața pentru tenisul de masă, orice aș da!
Văd că nu prea glumești cu tenisul de masă. Spune-mi care e cea mai bună glumă pe care ai auzit-o despre tine? Sunt foarte multe glume, dar lucruri neadevărate, de multe ori aud bârfe, dar sunt mândră…
Bârfele ca bârfele, dar spune-mi o glumă bună… Eu nu-s cu glumele, nu le bag în seamă, chiar dacă sunt de bine, chiar dacă sunt de rău.
Nu te pot convinge cu glumele. Zi-mi ce ai pe dinte? Un diamant. Am avut și anul trecut unul, dar mi-a căzut după jumătate de an și acum, de câteva luni, am altul.
Sper că n-ai înghițit diamantul, nu? Nu, nu nu l-am înghițit.
Mai jucam la dublu-mixt cu fratele meu, Hunor, am și ieșit și campioni naționali, dar e dificil între frați. Cu Ovidiu Ionescu am jucat foarte bine, am luat și bronz la Europeanul de dublu-mixt
„Pentru BAC am învățat două săptămâni în total. Am și ajuns la spital din cauza oboselii, nu mai aveam calciu”
Există o pregătire specifică din punct de vedere fizic pentru tenisul de masă? Tot timpul trebuie să faci pregătire fizică. Poți să ai talent, dar fără pregătire și muncă, n-ai cum să ajungi campion.
Ești genul sportivului ferit de accidentări? Eu am fost toată viața mea accidentată, cred că e primul meu campionat european unde nu am niciun bandaj pe mine.
Fratele tău e pasionat de înot, tu? Eu până acum n-am avut timp de vacanță. Când era vacanța normală, eu mă aflam la Europenele de juniori, iar anul ăsta trebuia să am vacanță, dar am avut BAC-ul. Toată ziua învățam ca disperata în cameră, pentru că eu nu prea mergeam la școală, am stat în Germania, pentru BAC am învățat două săptămâni în total. Am și ajuns la spital din cauza oboselii, nu mai aveam calciu…
Dormeai noaptea? Cât am avut BAC-ul, n-am dormit.
Înainte mâncam foarte multă ciocolată, dar mi s-a făcut rău odată și nu mai mănânc. Îmi dădea energie când aveam concurs
„A fost un accident foarte mare cu Suedia, în sferturile de finală ale Campionatului European. Nu ne așteptam să pierdem”
Simți o presiune mai mare când se află în sala în care joci și părinții tăi? Taică-meu e foarte agitat și nu poate sta în loc, prefer să nu-l văd în sală. Maică-mea e liniștită, ea poate să ascundă durerea și suferința, ceea ce taică-meu nu poate, el arată.
Noi, la ProSport, am demarat campania ProParcking în care prezentăm parcuri din România. Toate aceste parcuri conțin din ce în ce mai mult și mese de tenis de masă. Cum comentezi această acțiune a Primăriilor? Da. Și la Târgu Mureș am văzut. E normal să se practice sport din plăcere, e un sport foarte frumos, un sport în care nu suferi accidentări, nu poți să-ți rupi mâna sau piciorul, nu e atât de riscant ca alte sporturi.
Dacă n-ar fi fost tenis de masă, ar fi fost desigur tenis de masă? Mie îmi plac toate sporturile, poate aș fi ales altceva. Când am început tenisul de masă, dansam. Am fost și la balet, și la gimnastică ritmică. De multe ori, mă întreaba lumea dacă fac gimnastică, pentru că oamenii cred că am siluetă de gimnastă. Eu am făcut gimnastică ritmică, am avut tot o minge și la gimnastică ritmică.
Am lăsat mai spre final întrebarea legată de eșecul vostru surprinzător din sferturi cu Suedia (2-3). Ce s-a întâmplat? A fost un accident foarte mare, nu ne așteptam să pierdem, bine că am ajuns și până acolo. Peste doi ani vom arăta cine suntem cu adevărat, e o echipă nouă cea actuală, fără Dana Dodean. Am avut mai multe emoții la început pe poziția a doua. Dar m-am bucurat pentru că Li Fen e una dintre cele mai bune jucătoare, iar victoria împotriva suedezei născută în China mă alimentează și cu o mai mare ambiție.
De ce nu se spune ping-pong la tenisul de masă? Ping-pong fac cei din plăcere, noi facem tenis de masă.
Adresează-mi tu o întrebare! …Tu joci tenis de masă?
Eu jucam ping-pong. Ha, ha, ar trebui să mai joci.
O ultimă întrebare. Știi ce titlu voi da interviului? Nu-mi dau seama.
Tete-a-tete cu Bernadette. Tete-a-tete… Cu Bernadette…!?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER